Tosca – Giacomo Puccini

Libretul operei, după piesa omonimă a lui Victorien Sardou, tratează evenimentele istorice din Italia sfârșitului de secol XIX. Colaborând greu cu libretişti, Puccini a lucrat trei ani pentru a definitiva opera Tosca. La premieră, opera a avut un succes triumfal. Neasemuita bogăţie melodică a muzicii sale, înscrie Tosca între capodoperele genului. Lucrarea figurează în repertoriul permanent al teatrelor lirice, din lume, bucurându-se continuu de o mare popularitate.

 SINOPSIS

Actul I – Tânărul pictor Mario Cavaradossi o iubeşte pe frumoasa cântăreaţă Floria Tosca. Sentimentele sunt reciproce. Dar, femeia este râvnită cu patimă şi de baronul Scarpia, şeful Serviciului secret al poliţiei din Roma. Dimineaţă, în biserica Sant Andrea della Valle se furişează fostul consul al Republicii romane, Cesare Angelotti, prizonier politic, evadat din închisoare. Curând apare şi Mario gata de a urca pe schelă să-şi continue lucrul la o frescă. Chipul Mariei Magdalena, pictat de el, seamănă izbitor cu acela al marchizei Attavanti, sora evadatului. Privind pictura, scoate din buzunar portretul-miniatură al iubitei lui, Floria şi este impresionat de frumusețea diferită a celor două femei. Una serafică, cealaltă pasională. Angelotti explică pictorului situaţia în care se află. Se aude glasul Floriei care-şi strigă iubitul. Cu toate iscodirile acesteia, Mario nu-şi trădează prietenul. Salve de tun anunţă evadarea prizonierului. Mario şi Angelotti părăsesc în grabă biserica printr-o ieşire secretă. La scurt timp, în biserică năvălesc, în căutarea evadatului, Scarpia şi ajutoarele sale. Câteva semne (evantaiul marchizei găsit lângă capelă, coșul de merinde al pictorului), îl conving pe Scarpia de complicitatea pictorului cu evadatul. Jură să-l trimită pe Cavaradossi la moarte şi să pună mâna pe Tosca.

Actul II – Scarpia aşteaptă cu nerăbdare întoarcerea agenţilor săi. I se raportează că, deşi au urmărit-o pe Tosca şi au perchiziționat vila lui Cavaradossi, agenţii de poliţie nu au reuşit să-l găsească pe Angelotti; de aceea l-au arestat pe Cavaradossi. În celulă, la interogatoriu, Mario refuză să-şi  trădeze vechiul prieten. Scarpia recurge la un şiretic folosindu-se de sentimentele Floriei. Neputând suporta schingiuirea pictorului, Tosca divulgă secretul. Scarpia ordonă executarea pictorului pentru trădare, chiar a doua zi, în zori. Rugămiţile Toscăi sunt zadarnice. Scarpia nu-l va ierta pe Mario decât în schimbul favorurilor ei. Deznădăjduită, Floria pune salvarea bărbatului iubit, mai presus de viaţa şi onoarea ei. Primeşte oferta lui Scarpia, încheind cu acesta un târg: o execuție simulată cu gloanțe oarbe, eliberarea arestatului şi un permis de liberă trecere pentru ea şi Mario. Între timp, baronul este înştiinţat că evadatul Angelotti s-a sinucis în momentul arestării. Scăpat de duşmanul politic, având rivalul în dragoste încarcerat, planurile sale merg strună. Intră mulțumit în camera în care îl așteaptă Tosca. Arzând de dorinţă, încearcă să-o îmbrățișeze, dar primeşte o puternică lovitură de cuţit în piept şi se prăbuşeşte. Îngrozită Tosca smulge hârtia de liberă trecere, pune lumânările aprinse la capul celui mort şi fuge către temniță.

Actul III – Mario este adus pe terasa castelui în vederea excuţiei. Disperarea sa nu are margini. Apare Tosca, vestindu-l că i-a obţinut eliberarea şi că execuţia va fi doar un truc. Îi relatează emoționată întâmplările din cursul nopții. Mario îi sărută mâinile, care uciseseră pentru el. Apare garda. Are loc execuția şi Tosca aleargă spre trupul căzut al iubitului. Dar…acesta nu se ridică. Corpul zace fără suflare. Femeia realizează farsa macabră a baronului şi inutilitatea asasinării lui. Nu i-a mai rămas decât să-şi urmeze iubitul. Se sinucide aruncându-se de pe terasa înaltă a castelului San Angelo.

Citeşte despre Giacomo Puccini